Policlinica abstraca de Administrare a Durerii Divine

joi, 31 decembrie 2009

Ultimul adio dansant


Ultimul adio dansant al acestei lumi paraginite
Ultimele clipe de visare ale unei realitati fals construite,
Deraiate momente in insecuritatea ultimelor clipe
Glorificate pe patul de moarte cu antecedente separate.

Conflicte disipate invaluite de fumul neimportantei voalate,
Uitat in substante acide zace viitorul a ceea ce inca nu exista
Jumatate mascat, jumatate ascuns de chipuri pixelate, evenimente inca neintamplate
Din timpuri neimaginate.

Cuvinte dosite prin colturile camerei, plina de tot felul de despartiri.
Adio de final in ultima instanta ascunse de indecente priviri
Cu tonalitati de bariton rostite sa sfasie amintiri
Tacute despartiri, uitate cifre ce incet se scalda in neuitarea acuta a timpului.

Viitor auster si umed ce incet pe geam se arata
Usor usor si acele ultime momente ale ultimelor clipe ale ultimelor secunde numarate ale
Ultimului Adio Dansant

luni, 5 octombrie 2009

Valsul indestructibilului decor


Astern invelis suplu de pacura neconsumata pe palida foaie de hartie
Spre gloria absurdului ce culcus isi face in coltul camerei cutie
Doresc evadare spre un loc tihnit cu muzica linistita
Doresc sa stau sa ascult acea muzica tihnita
Si vreau sa-mi analizez visele in liniste
Vreau sa am timp pentru a gandi neganditul
Timp pentru a gandi gandul, timp nu pentru a face planuri ci pentru a le distruge

Digital insa percep existenta,
O vad prin prisma multor numere repetitive care imi incearca reziztenta
Cod binar pe care nimeni nu-l desluseste dar care ghideaza
Vreau sa sparg codul fiintarii bizare si sa o deghizez in beteala de craciun
Vreau sa la la la la la la pentru ami impartasi macabru puterea mandrului baston .

Murit-au multi viteji din cauze nobile in ziua in care ar fi trebuit sa moara
Ignorati total de istoria neghioaba
Zugraviti in portrete abstracte si inmonumentati necunoscut in eternul ridicol,
Onoarea demna de dispret le-a facut ocol
In care laolalta sunt toti necunoscuti
Si tra la la la la mangaierea celui mai aprig dispret
Dorit-a sa se arate semet
Zugravita maret in a liricii rime
Se va sacrifica un mistret
Jertfa adusa mandrului dispret
Si tra la la la la la la

Imaginea gastei decapitate ma duce cu gandul la sumbre masacre
Pe dealuri desarte unde gandul alearga semet spre idei incoerente,
Idealuri contopite cu firea de a fi dezamislesc funebrul plan
Pentru a imbratisa partea intregului in chip barbar
Strigandu-mi in sinea-mi
Si tra la la la la la la

duminică, 4 octombrie 2009

Teoria abstracului "Denişă"


A murit incercand sa traiasca, a murit incercand sa nu se inece, incercand sa nu sfarseasca. Dureaza de o vesnicie si sigur o sa mai dureze inca si nu pentru ca timpul ar fi nesfarsit ci pentru ca sfarsitul nu are timp pentru ca presarat cu uitare este. I se face si reclama la Tv si pe strada, oriunde te intorci numai postere mari pe care scrie multilingvistic SFARSIT. Sfarsit peste tot si nicaieri speranta peste tot deziluzie si nicaieri miraje, pentru ca totul se naruie mai repede decat poate fi reparat si in orice caz mai repede decat a fost cladit, se naruie intr-un praf imens care ascunde propriai naruire, propria disparitie. Dispari fara a sti ca dispari?
Sfarsit si nimeni nu pare a realiza, toti se plimba pe strada ca in orice zi normala vazandu-si de grijile urgente si nimeni nu pare sa observe aceasta proprie disparitie, aceasta digerare a materiei de catre materie. Mascariciul luminii umbreste tot tabloul spre a nu lasa sa fie admirat decat ceea ce el doreste sa fie vazut, Mascariciul luminii si craiasa zapezilor topite asfel ramas fara loc de munca se ocupa de mascarea adevarului in tot felul de teorii halucinante, imbraca adevarul jerpelit si zdrentaros in suba minciunii cea calduroasa si atotprimitoare. Demoni ai descompunerii isi tes planul si in acelasi timp pe toti stalpii afisele cu "SFARSIT" sunt lipite unul peste altul in manunchiuri masive intr-un decor de teatru in care toate genurile dramatice se contopesc intr-unul singur care sa-si bata joc de toata existenta.
Destramare care nu se termina fiind atemporala, destramare care se destrama pe ea insasi si tot ce poate fi destramat si rupt in bucati, jigcneste existenta iar existenta nu realizeaza penibilul in care se afla si asta pentru ca... SFARSIT.

sâmbătă, 15 august 2009

Nelaloculluidemediocru


Zeitatea s-a saturat, a mancat cat a mancat si in sfarsit s-a saturat fara asi face griji de kilogramele in plus ce ar putea sa-i afecteze silueta ei perfecta. Zeitatea vrea acum sa se odihneasca, zi de sarbatoare, zeitatea si-a mancat masa de pranz si acum vrea sa se odihneasca , motiv de festin pe meleagurile creatiei, creatia se veseleste, zeitatea se odihneste, fericirea este completa, ciclul este repetitiv si in sfarsit zeitatea vrea sa se odihneasca dupa o veghe istovitoare, dupa ce s-a asigurat ca totul este in ordine si ca liberul arbitru isi face de cap.
Se pare ca zeitatea este neputincioasa, nu isi poate alege sfintii singura, dorinta ii este definita de organele superioare ale credintei si este asumata ca superlativ al ei. Zeitatea isi pierde influenta iar aparatul condus de ea este din ce in ce mai descentralizat vointa fiindu-i impusa si ii este luata puterea de decizie prin noile interpretari ale constitutiei religioase.
O tu zeitate mediocra nu mai poti sa-ti supui propia creatie si astfel esuezi la fel ca si creatia pe care in nebunia ta atotputernica ai creat-o ca sa te distruga, sa te laicizeze, sa te mediocrize. O tu zeu al mediocritatitilor carele pe noi nu ne mai vezi. Io Regele mediocritatilor din mila ta am jurat sa-ti fiu credincios pe veci si sa respect vrerea ta orice s-ar intampla. Io din mila ta si prin puterea investita de tine in mine ma declar regele mediocritatilor pentru a domni peste taramul mediocritatilor si ati slavi mediocrul tau nume pentru vecie.
Iti inchin tie acest templu mediocru aceasta casa a mediocritatilor aceasta casa a ta spre a servi scopurilor tale mediocre. Eu cel mai mediocru dintre mediocri ma inchin tie spre preamarirea numelui tau, in asteptarea mantuirii mediocre ce va aduce sfarsitul acestei lumi imperfect mediocra si va mantui toate spiritele si le va acorda fericirea mediocra vesnica. Astept venirea fiului mediocru care va fi semnalul inceputului de sfarsit mediocru si va duce spre un nou inceput mult mai mediocru.

O tu Isus mediocru coaboara de la dreapta tatalui mediocru si mantuiestene mediocritatea noastra carnala si acorda-ne mediocritatea spirituala vesnica spre care cu totii tindem

Cred intr-unul Dumnezeu mediocru
Facatorul cerului mediocru si al pamantului mediocru

duminică, 9 august 2009

Cangrena plapanda


Dorinti abstracte nefondate nematerializate in fapte
In camera obscura developez fragila faptura
Podeaua scartie sub talpile mele late
Imi pierd gandurile in noapte
Ascunse sub ceata grea de-o stranie factura.

Minutele trec pe rand
Iar umezeala patrunde in camera mea obscura
Afara geme un pom plapand
Pe strada neiluminata
Iar pe maini sunt uns cu pacura

Creatia ciudata ce pe masa se materializeaza
Sta stingher m-analizeaza
Sub lunimita abstracta a unei lumanari deja terminate
ce lumineaza colturile infundate.

Si ploaia incepe incet afara
Perturband imaginea si asa neclara
Iar eu simt cum tencuiala cladirii incepe incet sa cada
Pe aceea strada macabra.

Dorinti abstracte nefondate nematerializare in fapte
Neinduplecate capete ce de pe umeri nu pot fi taiate
Plamadesc macabra intamplare
Ce ne duce spre iertare
Iar diforma aratare parca a crescut mai mare.

Ranced


Intuneric contopit cu zarea flamanda nonsiluetica, nimic nu distingi nimic nu vezi numai aproximezi. Bajbai prin intuneric in speranta ca ceea ce cauti o sa gasesti ceea ce-ti doresti se va implini si se va adeveri. Nu nimeni nu este vinovat si toata lumea impartaseste acelasi sentiment insa majoritatea nu-l constientizeaza.
Aer curat tragi in piept dar de vazut nu-l vezi numai ca ii simti prezenta inghetata si simti nevoia sa-l imbratisezi pentru al incalzi pentru al face mai prietenos. Nu poti si nesiguranta te cuprinde incepi sa tremuri, spre stele iti indrepti privirea. O lacrima vantul ti-o sufla de pe fata si nu vrei sa crezi dar trebuie sa crezi pentru ca acolo unde te aflii nimic nu poate fi mai inspaimantator decat nesiguranta momentului urmator, trebuie sa te concentrezi trebuie sa fii atent pentru ca acel calm te nelinisteste.Te intorci in toate directiile dar acelasi intuneric invaluie peisajul umed in descompunere. Umezeala iti patrunde prin haine, iti ajunge la piele te infioara dar negresit nu te poti opune nu poti sa faci nimic si nici nu vrei sa faci nimic. Singurul lucru pe care ti-l doreste este sa dormi sa dormi si sa te trezesti atunci cand totul va fi clar totul va fi mai primitor mai placut caci nu mai suporti si nici nu mai vrei sa mai suporti.
Cea mai clara nuanta de negru, cel mai intunecat negru, intunericul pe care nici lumina nu-l poate patrunde nu vrea sa-l patrunde sa-l alunge pentru ca ii este frica de el. Incepi sa tremuri si nimeni imprejur sa vada, iti este frig si nimeni imprejur sa te incalzeasca, singuratatea intunecata ca o vrajitoare a disperarii te imbratiseaza si tremuri. Tie frica, tie frig? Nu stii nu mai poti sa stii pentru ca gandul te-a parasit, propia ta judecata s-a inspaimantat si te-a parasit, a fugit si te-a lasat neajutorat in acel nicaieri in care te afli. Instinctele te-au parasit iar inima tzie gheata , tremuri ,tie frig si nu poti sa faci nimic, nu stii sa faci nimic, esti ud si nu stii sa te usuci, esti speriat si nu stii sa te calmezi.


"Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre."

joi, 6 august 2009

Nici pe departe atat de difuz


Vorbim de intuneric si il exprimam prin simbolism, ne dorim intuneric si il interpretam prin postmodernism.Vedem intunericul si nu il intelegem, nu vrem sa-i vedem adevarata valoare si il interpretam in sens negativ. Cel ce gazduieste raul cel ce ivaluie in mister orice nelegiuire si trece in nestire orice actiune ar putea sa produca fiinta umana la adapostul sau.
Ne temem de el si ii atribuim o incarcatura negativa pe care de fapt venerabila fiinta umana o produce prin propia existenta, rau imprastiat si difuzat tot de perfida ei prezenta. Imparte valoarea dupa bunul ei plac si isi cauta tot timpul vinovati care sa nu fie ea insasi pentru ca valorile umanismului si neoumanismului si neo neo umanismului sunt din ce in ce mai acceptate de parca fiinta umana este un mecanism ce nu poate niciodata sa dea gres si nu se scufunda niciodata in mazga nedreptatii niciodata nu imbratiseaza n calea perfidului "intuneric", intotdeauna blamat intotdeauna desconsiderat.
Daca iti atribui tu singur valoarea ajungi sa ai exact atata valoare cat iti corda ceilalti si cum se tinde spre egoism mereu vei primi inapoi mai putina recunostinta decat ai dat si tot asa in ordine direct proportionala inversa , cu cat mi putin cu atat mai putin si tot asa. De unde si pana unde metafore si epitete cand toata lumea are prerea ei care in propria viziune conteaza cel mai mult in comparatie cu restul, oricat de stupida ar fi fiinta cu acea parere. Un fapt este cert prostia nu este masurbila dar este cert ca este multa data fiind proportia de fiinte cu putine circumvolutiuni ce le intalnesti la fiecare colt de strada, trecere de pietoni,piata etc etc.
In consecinta adevarata valoare nu poate fi decat inecata in aceasta maree a nonvalorii si idiotiei crancene ce se gaseste la tot pasul. Ca marfa ar avea un pret destul de scazut avand in vedere ca cerere nu exista dar oferta depaseste orice limita inchipuita sau impusa.
Este foarte greu sa distingi adevarata valoare in aceasta masa hidoasa de moluste aproape necuvantatoare desi este paradoxal, dat fiind numarul lor mare exasperant de mare acum se intelege de ce valoarea este greu de gasit. Cum prinzi un pestisor de aur intr-un ocean plin de pesti care teoretic toti ar trebui sa fie de aur? In nici un caz momindu-l ca pe soarece cu cascaval sau ca pe un peste obisnuit, cu rame.

duminică, 2 august 2009

Criogenica lista a durerii (prostia nu il doare pe cel prost ci pe noi restul )


Bombastic va intitulati anonimi, cei ce poarta crucea dreptatii si ii strigmatizeaza pe cei ce lumina nu o vad, nu vor sa o vada si in ignoranta lor necucerrnica indaznesc sa va sfideze. Imprastietorii anonimi de dreptate au pornit inca de la formarea primei particule imediat dupa Big bang. Procesiunea lor mortuar-o funerara continua si va continu infinit in penumbra a ceea ce ei nu stiu ca reprezinta, organizatia a carei membri se cred dar care nu exista aflandu-se in antiteza cu ceea ce dreptatea reprezinta si minimum de decenta intelectuala.
Gandind prea departe si9 interpretand lucrurile pe dos sigurul lucru pe care ar putea sa-l produca la nivel intelectual al fi o "suvita" continua de saliva intr-unul din colturile sau chiar in ambele colturi ale diformelor orificii. Cavalerii nonimi ai distrugerii intelectuale sau ai cum sa propagi lipsa de caracter, acest ordin hidos al celor ce sunt niste nimicuri intamplatoare si isi duc existenta morbida in parametrii inacceptabili pentru neinnitiatii ordinului. Masca si-o pun pe chipul lor lipsit de expresia inteligentei si pornesc ofensiva impotriva celor ce in ignoranta lor produc totusi ganduri coerente. Este trist pentru ca acest ordin siniostru al Cavalerilor anonimi nu numai ca este numeros dar este si in crestere, ordin care nu dispune de o organizare ierarhica de fapt care nu dispune de nimic din ceea ce o organizatie oculta ar trebui sa dispuna. Resursele sale sunt nelimitate in domeniul prostiei si nonsensului si absolut nici o fiinta cugetatoare nu i se poate opune cu sanse de reusita reale. Mizerie umana generalizata inspre acolo se tinde iar tabloul devine din ce in ce mai sinistru si mai innegurat Pentru ca aceasta za din lantul evolutiv tinde sa se extinda la toate nivelele lantului transformandu-l intr-o funie, acea funie care va curma prin spanzurare zilele inteligentei, zilele valorilor si va creea poate zombiul perfect, adica zombiul care se va care-si va vedea implinita menirea numai atunci cand nu va mai exista farama de gand inteligent in nici un colt al magnificului univers.
Se tinde inspre acolo si inspre acolo se va ajunge caci nelimitate sunt puterile prostului care nu se loveste de bariere precum : bunul simt, penibilul situatiei, rusinea etc .
Intunericul masiv ne invaluie incetul cu incetul iar lumina ii poate opune numai o slaba rezistenta, o slaba opozitie pentru ca incapabila este sa invinga aceasta plaga care incetul cu incetul devoreaza si devoreaza pentru a creste si9 creste pentru a invalui si invaluie pentru a nimici.

sâmbătă, 11 iulie 2009

Nota Introductiva la Lucrarea de Licenta


Geanta de voiaj usoara
In dulap sta si ma asteapta
Pentru ca in departare
Nu se lasa inserare.

Vorba goala dulce amara,
Ce zdrobeste inimi mute,
Picurate incet cu ceara
Iar pe deal nu este seara,

Din umbrisul cel verzui
Nascocita-un pui de rata
O inventie ciudata
Inserarea este indata.

Sub copacul imbatranit,
Sta o fecioara nespalata
Cu codite ondulate
Sta si rade pe infundate
In sfarsit iar este seara.

marți, 16 iunie 2009

indiferenta macabra


Nici Cea m vaga idee
Nici cel mai mic indiciu ,
Pierdut pe o alee
Colind locul cel straniu
Imbarbatat de o dorinta

Zgariing peretii scorojiti
Smucind de clanta incaperii
Ucid momentul fericit
Distrug sperantele cuminti
Suspin de drag respir acrit
Durerea de nesuferit

Zambind in somn
Visez un domn
Ce zilele le tine-n pumn
Catrinte de otel dospit
Ce il sufoca pe-acel domn .
Durearea ce el mut si-o striga
O vad,aud si o miros
De suferinti nu vrea sa planga
Isi faureste acel costiug osos.

Murind incet de timp ucis
Masor aburul mucegait
In incaperea naclaita
Respir incet ca circumcis
Citesc cuvinte zgariate pe perete
Privesc chiuveta naclaita
Acelasi vis acelasi domn

Murind incet in dormitor acelasi domn
Visand la somn
Dorind o existenta de neom
privesten gol pereti zgariati
Cu litere de beton .

Dospind incet
Aluatul suferintei creste
Iesind din vas si murdarind chiuveta
As vrea sa fiu departe peste creste
Si nu aici curatind mocheta

Sperand aprins
La o lumina stinsa
Privirea spre acel domn o indrept
Stergand mocheta
El terminand cosciugul cel osos
Cu lacrimi ne indreptam spre funeraliu dureros
Sperand sperantele desarte
Ca o omerta ce pecete-ti pune
Linistea ne sfarteca-n bucati
Adulmecand miros senin departe
Incet sicriul cel osos in groapa-l coboram.

Ploaia incepe
Iar cantecul funebru al bietului parinte
Departe el ne poarta si nevazut el duce
Durerea ce ne leaga si disperarea rece.

miercuri, 10 iunie 2009

2D


Gustari de adio dulci sarate
Cu lacrimi inregimentate
Dureri de spate congelate
Avand un sens inadecvat
De inteles golit treptat
Dorind reforma si virtute amestecate in blidul nespalat.
Departe dorinta oarba de dreptate,minciuni sfruntate
Scufundate in eterna nedreptate, avand incredere in toate
Sfidand orice lege a membrelor inodate

Fugind chioras, sperand de toate
Avand aripile taiate si apretate
Arborand un deja-vu nauc, confuz
Ghilotineaza-n realitate aceasi zambet obscur difuz
Zburand pe sesuri tatuate , zdrobind simtirea ,Zdrobind uitarea, zdrobind speranta, zdrobind lumina .

Musculite de otet
Fumegand in aracet
Distrus semnal,
Uitat pumnal,
Dezamagit parinte
Taiat de vene spumegande
Valtoare Funerala de flori fumegande
Fugind chioras uitand de toate .

miercuri, 27 mai 2009

Only to kill


Yes i'll kill
I'll kill with words
I'll draw the unforged swords
And kill with words
You'll be dissapointed
But they will see the blood of what`s left of humanity
The timidity
The fear of proximity
Unmercyfull sharpened words
Killing like swords
Wielded by a black king of blood
The poisened one
The bad one
It will alll get out
But the truth will not be understood
Thus not rise upon darkness
Not rise up in the sky
Only with words humanity will die

luni, 25 mai 2009

Somn


Dormi de-amiza somn de seara
intr-ale neatinsului gheare
Visez o zi de vara
O zi usoara
Si plin de soare ,
De stegulete macabre
De viermi ce devoreaza
Putregai nemasurat in cantitati
Pe suprafata plana aterizeaza
Formand minuscule entitati
Firave gramajoare
Stupide aripioare
Firava inocenta
Stupida incoerenta
Voce a carei emitent nu poate fi vazut
In ceata nefocalizata pierdut
Entitate nezugravita in culorile acestei lumi
Prezenta bizara incerta in trecut
Aprizand flama sperantei pe cu totul alte culmi
Inviorare de dimineata ....
Dormi de-amiaza somn de seara

sâmbătă, 9 mai 2009

Conglomerat surpat


Materie amorfa de masa postuma
Cangrena nocturna
Portret subliminal al chipului descompus
Si noapte crescanda
Inger de foc cu aripi de gheata
Peisaj al sublimului mirific
Si aburi de panda
Cangrena nocturna
Maluri surpate de vijelia surda
Lacuri plouate secate uscate
Urate masacre adapostite in tinda
Cuvinte mascate,de sensuri uscate
Vointa curata si dezinfectata

Cangrena nocturna in aburi sta la panda
Ceata crescanda, aburi de panda
Stingher o prezenta viata o-ntelege
Dezastru macabru al cerului candelabru
Si fum de tigara, ruine profunde
In neguri arzande
Miros de gunoi
Pe faianta curge suvoi
Si sunet de cioara descompus in acelasi miros de gunoi
Trompete funebre, ce zumzaie in noroi
Aburi de seara, bizar al concretului
Ce material viseaza
Pe tot intinsul spectrului
Speranta desarta si somn de amiaza
Unghii taiate si imprastiate
Pe toata suprafata laptelui
Si nu vei gasi
Si nu vei cauta
Si nu vei putea afla
Si laptele naclait turnat in cescuta
Si lingurita imprimata cu ingeri
Spre o desfatare ilogica , neinteleasa din priviri
Cuvinte mascate de sensuri uscate
Cangrena nocturna si aburi de panda
Omida plapanda.

vineri, 8 mai 2009

Intrinsec descult


Dureri monstruase, ale chinului faceri
In chinuri degenerate il scalzi pe pruncul condamnat
Inocenta bizara si neinchipuita in neguri
Fara speranta,ramane etern damnat
In a ploii margini infinite ne scurgem noroiosi si acri
Sperand intr-o speranta neagra si mucegaita
In degradarea amara a seninului innourat
Sperand intr-o existenta nenorocita
Racaim viziunea insorita a acelui maine asfixiat
Fara aer ne intindem fiinta pentru a lega fiinta cu nefiinta
Satan al suferintei abia ne mai inghite
Acum in ceasul "care este"Cu neomodernism ne hranim foamea
Ne gandim la cate cuvinte?
Pentru a sfintii pe cei a caror parfum itzi strepezesc simturile.

Alba naluca a intunericului
Ca un calator fantomatic ma lovesti
Pentru ca ceea ce nu poti sa-i faci lui
Nu poti nici sa povestesti
Dorinti descompuse in mii de sperante
Pentru a roi naucitor prin existente efemere
Prin lagune disperante
Toate cele ce sunt, sunt himere
Reale palpabile, tangibile
Dar nerealizabile si astfel doar himere
Pline subsoluri de rozatoare
Ce ziua mantuirii asteapta
Potop de stele cazatoare
Parjol ceresc si judecata dreapta
Ziua nefiintei ne asteapta.

luni, 27 aprilie 2009

Porno


Miraj nefericit infiripat printre sperante printre asteptari. Indobitociti, redusi la o stare vegetativa, gunoaie imprejur, mizerie si multe "suflete" incostiente, mici, nesemnificative dar producatoare de multa mizerie umana de un jeg dezgustator calcand in picioare valori cu adevarat importante multumindu-se cu nevoile de baza. Niste nimicuri printre aceste nimicuri se vietuieste se supravietuieste. pornografia a ajuns sa aiba moralitate sa fie mai integra decat majoritatea celorlalte aspecte da am ajuns niste morti printre cadavre niste mumii ale modernitatii care ne incununeaza cu gloria sa tumultoasa dar devalorizata si gunoifera. Personaje care devin insignifiante in gloria lor umanista care nu mai au nici macar chip, care de fapt nu mai sunt care sunt inexistente pentru existenta lor. Nici macar nebunia nu mai poate salva nimic este absolut lipsit de speranta, jeguri,jeguri,jeguri atat se poate zice atat se poate descrie si asa va ramane lipsit de speranta. Totul se prabuseste in prapastia nimicului, se scufunda in materia invecta a nonvalorilor , domnilor despre ce vorbim aici? vorbim despre mizerie despre nimic despre decadere despre tot ce este atat de josnic si infect incat este la moda si duce la satisfacerea indiferent de mijloc a intereselor cele mai grosolane cele mai instrainante........ tristetea bucuroasa invaluie totul producand un peisaj al fericirii absolute fals, total fals, Pe cine intereseaza ? Pe absolut nimeni, deci cuvinte numai cuvinte de acolo se pleaca si tot acolo se ajunge , hahahahahaha dezgust ha dezgust si dispret , mai jos oricum nu se poate.......... bleah

vineri, 20 februarie 2009

Impreuna



EA:

Frigul si-a intins gheara spre mine dar nu ma va ajunge niciodata...simt prezenta caldurii tale langa mine...noi suntem caldura noastra.



EL:

Nu voi lasa sa-ti fie frig niciodata, pentru ca atat timp cat vom fi o entitate ne vom genera propria noastra caldura,propia noastra dragoste

duminică, 8 februarie 2009

Ocult lunatic


Molecule de aer rarefiat la o inaltime senima si mult prea inalta pentru propriai siguranta, undeva sus mult prea sus deasupra norilor unde cerul se imbratiseaza cu universul unde seninul este mereu prezent iar razele jucause ale soarelui zburda prin gaurile stratului de ozon. De acolo incepe prabusirea , lent chinuitor de lent disperant de lent dar acumuland viteza odata cu scurgerea secundelor . Nori din ce in ce mai aproape foarte aproape amenintator de aproape, imbratisare de gheata a norilor frig durere dar caderea continua si dintr-o data pamant drept in jos si din ce in ce mai rapid din ce in ce mai rapid . O furnica ceva nesemnicativ si total lipsit de valoare jos de tot . Din ce in ce mai aproape o silueta umana mai aproape mai aproape par................
Ce fericita sunt !!!!! E cea mai fericita perioada din viata mea , nimic in lume nu mi-ar da o asemenea satisfatie ca acest miracol de mi se intampla acum. Vai cat de mult ma bucur ca in sfarsit momentele pe care le astept de mult mult in ghinionul meu au aparut si ma fac sa debordez de acest sentiment ce l-am mai incrcat deziluzionandu-ma. Dar daca si de data asta o sa fie tot o deziluzie tot un cosmar ? Tot nu Tot nu ............
Alee lunga copaci pe o parte si pe cealalta banci si pe o parte si p ealta si un aer de vechi in jur . Un colt umbrit , o banca acolo priviri nesigure sovaitoare ce ratacesc prin acest peisaj aproape neconturat . O silueta neclara aflata pe acea banca aflata in semintuneric.
El? O fi el? el trebuie sa fie, el va fi ... si tanara copila cu pasi nesiguri porni inspre acolo spre persoana cunoscuta dar inca straina care o astepta pentru a incerca sa-i impartaseasca simtirile sa se uneasca in incercarea de a descoperi impreuna ceea ce toata lumea incearca sa gaseasca .
Atractie? Sigur si inca nimic nu poate sa descrie atata atractie cat simteau cei doi . Necuprins inca in cuvinte ceea ce cei doi vroiau sa descrie el avand intentii sincere ea aducand naivitatea aducand incapatanarea si dragalasenia ei . Opt ore sau poate noua ......... si incet parasire ascensiune greoi foarte greoi din nou incet dar optimist .
Bolta scari verdeata ceva inaltime din ce in ce mai multa inaltime existenta extrateresta neinteleasa neimplicata ne-simtita dar interesata ascensiune spre acolo unde tot este etern inseninat si etern fericit .

miercuri, 4 februarie 2009

Aburi


Atac furibund asupra simturilor si respiratii greoaie , furie dezlantuita in extaz senzorial profund , ingemanare sacadanta a tot ceeea ce insemnam impreuna a tot ceea ce pretuim ,a semnificatiei propiilor existente raportate la individual raportate la celalalt . Tot ceea ce vrei, tot ceea ce vreau aici acum ,uitare navalnica a momentelor metamorfozate in aceeasi clipa mereu continua mereu aceeasi.
Acelasi sentiment staruitor si aproape mortal de placut in aceeasi clipa eterna aceasi eternitate prezenta si tot ceea ce tu reprezinti pentru universul meu universul nostru indisolubil etern durabil , etern indestructibil. Tot ceea ce ne dorim in aceleasi manifestari mereu noi mereu surprinzatoare ceea ce poate fi numit banalul mereu imprevizibil cu acelasi nume mereu etern mereu preaslavit .Tu esti universul meu , noi suntem universul nostru , tot ceea ce ne trebuie si de ce avem nevoie metamorfozat in existenta pura , la acelasi nivel senzorial si afectiv . Umiditate ... avand acelasi lucru in comun ....umiditate ... impartasind aceleasi senzatii .......

marți, 3 februarie 2009

The link between


Vreau sa ma disociez si sa raman total in afara, toate astea sa nu ma includa deloc sa nu ma vrea , dar ma vrea sigur ca da nimeni nu scapa . Cei ce intra nu mai ies decat, vorba aia cu "picioarele inainte ".
Nu vreau sa ma vrea dar pentru ca tot ma vrea incerc sa fiu cat mai indiferent posibil sa omor orice farama de dragoste posibila si intransingent sa ma concentrez pe altceva. Dar cateodata este greu , nu te lasa nici sa respiri , te loveste brutal din toate partile , din toate incheieturile fara ca macar sa-i pese . Te leaga fara ca macar sa te lege fara ca macar sa se oboseasca sa inoade bine ca sa nu scapi si asta din cauza ca esti deja plin de noduri si orcim nu ai decat o singura iesire pe care putin o aleg si incearca sa iasa prin ea , iar si mai putini reusesc sa se strecoare .
Racoare , foarte racoare , exagerat de racoare , morocanosenie matinala impinsa la un extrem oricum intangibil , un extrem intemnitat undeva intr-un turn si uitat acolo de foarte mult timp exact ca o printesa istorica din desenele animate de cand unii mai erau copiii. Poate deveni confuz la un moment dat daca nu se acorda destula atentie detaliilor mortuare asezate peste tot , dar nebagate in seama neobservate deci neincarcerate si non-blasfematoare.
Intr-adevar exista o similitudine si o neintelegere in acelasi timp , se organizeaza o gherila care sa reziste care sa se opuna . Ca orice gherila insa limitata de mijloacele sarace de care va dispune . Multi martiri vor muri , multi vor fi uitati , multi vor fi huliti dar toti vor fi eroii propiilor existente luptand pentru ceea ce ei cred ca trebuie luptat. Jertfa ingemanata parodiata si vorba lu bunicamiu "batjocorita" . Proces inca neintentat dar pierdut din start, tristete multa tristete sau vorba aluia care a zis-o " un fleac m-au ciuruit ".

miercuri, 21 ianuarie 2009

Interviu cu mine insumi


Inimaginabil si de nicaieri aparut dar de peste tot invaluit ,invaluire incetosata de a cetii imbratisare suava ., lumina portocalie infumurata de pe o strada mult prea biciuita si scuipata.
Undeva la un etaj aflat undeva intre etajul de dedesupt si cel de deasupra inexistent de alfel.Geam hmmmm geam, tablou al unei strazi portocalii, rame de lemn scorojite de trecerea timpului care din pacate a trecut mult prea mult, adiere a brizei de afara care trece oricum prin geamul icapabil de a fixa ceva in afara de o priveliste de nu prea sus a jocului de lumini si a cladirilor batranului dar genialului oras .......Operdea ce acopera jumate de geam , o perdea galbena de prea mult fum imbibat in ea , mult prea mult fum ,fum ce a devenit atmosfera obisnuita a camerei ... multe mucuri de tigarastrivite in diferite recipiente din camera inghesuita mult prea mica mult prea mica . O camera de o animita dimensiune , pat , dulap , var de un albastrui verzui scorojit in colturi patat cu cerneala si pete de cafea in anumite puncte aproape prestabilite ale peretilor si peste tot pe pereti poze .Poze acolo poze dincolo ,poze in fata, poze in spate , poze in lateral , deasupra ...tavan . aer de istorie un aer cu ecou din diferite perioade istorice nefaste climei din camera , o anumita aura, un anumit trend retro .
Singurul lucru care salveaza este urma de tehnologie sau macar tehnologia abundenta dar depasita de un anumit numar de timp .
In tot acest decor ca pentru un show comic de televiziune decat locatariii, unicii locatari ai unei camarute exagerat de mica dar extrem de incapatoare. Aici p puntea de comanda a navei interstelare de fapt in centrul de operatiuni a tot ceea ce se intampla aici devine interesant comic de un mov oribil existential dar modificat genetic nematerializat in ceea ce este nematerializa aici unde opera creatiei este in plina desfasurare avand parca un geniu aproape malefic ce orchestreaza o comedie intangibila incontrolabila . Stapan al nebuniei despot al insanitatii acolo este opiumul creatiei care impanzeste .......
Este adevarat ca........?
ce? ce?
In opinia dumneavoastra..../?
Cum?
De ce sunt aici care este scopul a ceea ce oho,oho este oare real ceea ce vreau sa vad sau imi inchipui ... ii bun , ii bun , cum cum ? oare de ce ma chinuie dar probabilitatea de a ma plictisi numai o data la 10 secunde creste o data la 15 secunde devine foarte clar ca ka si intervalul de timp dintre plictiseli creste ..... Ce? La ce dracu ma gandeam .... am uitat ...Ce-am uitat ? A la ce ma gandeam , nu mai stiu in fine eventual instinctual imi dau seama ce trebuie facut ce trebuie adaugat si ce trebuie distrus hahahahaha Ce? aaaaaa draci iar am uitat , ba si era asa genial la ce ma gandeam vai frate la ce? la ce? la ce? La Teodor? Oare Teodor ce mai face , sunt oare copii multumiti de el ? Il saluta de fiecare data oooooooooooooooooooooooooo oooooooo ooooooooooo ooooooo ooooooooo ooooooo

luni, 19 ianuarie 2009

Infofer


Ce dracu ? Cum naiba ? de ce dracu , naiba . De ce naiba dracu . ce lovim-as cu capu de ceva obiect dur indefinibil pentru ami sfarama si bruma de rezistenta ce inca mi-a mai ramas , bruma de indaratnicie ce mi-a mai ramas si care intradevar imi da un sentiment necugetat de siguranta si incredere. Nu vreau dar accept, nu imi doresc dar vreau , sunt incapatinat dar nu ma impotrivesc . Sugestiv dar recalcitrant argument ruginiu ce nu convinge nesiguranta sa abordeze incredibilul direct . Ruginiu, atat de ruginiu , atat de straniu si atat de uzat . monstru necugetat , bestie negandita , secret imputit inchis in incapere 1/1 , closet existential al istorie pagano-comuniste , urina de dictator peste tot miros dizgratios si intamplari non-tangibile ingropate intr-o istorie ce nu ne implica ce nu ne flateaza dar nici nu ne reneaga.Ne-ar imbratisa ne-ar mangaia ne-ar adopta daca noi ca niste copii odiosi nu am respingeo nu am renega-o . Ne-ar acoperi cu sarutari monstru metalic ruginiu ce vrea sa ne pastreze ce vrea sa ne imbratisezi vechi vestigiu antic al vechilor amintiri ce nu ne apartin noua ce ca niste dinozauri imensi si imobili ne sunt auto asumati pentru a lupta cu ei pentru a ne debarasa de poveri ce oricum nu ne apartin . Metalic ruginiu , motiv de bucurie motiv de intristare motiv de flagelare , motiv de intristare. urias de geata ce scartii in surdina ce lumea t ignora ce lumea te accepta.Oda e pierduta dar oda se inchina tie gigant freneti tren al deznadejdii .
Rosu ruginiu destinul e hazliu monstru imbatranit , blestem blestem blestem , urlu ,tip si strig blamez si calomniez traznit in revelatie de-a vechiului obisnuinta de-a imunitatii rezistenta , de-a cedarii inrobire de-a nesupunerii inchinare .
Metalic fior ce disperat se pierde in noianul curentilor iscati de trecerea ta . Blamez aceasta nesubordonare careia subsriu inchinand omagiu vesnic nerecunoscut C alului F ara R agaz.

duminică, 18 ianuarie 2009

Contencios "Subincostient"


Codul durerii, codul tacerii, codul ignorantei si tot felul de alte coduri mai mult sau mai putin inutile , lipsibile de orice interes pentru a incerca o mobilizare societala o impiedicare a colapsului moral a intregii structuri autoreglatoare , autodevoratoare , autoreparatoare a societaii . da avem de-a face cu ceea ce nu se poate numi logica ci o definitie a logicii care ii da logica logicii , o marturie a absurdului care trece dincolo de conceptia unui simplu maturator de strada ajungand in ceea ce ar putea fi interpretat drept nebunie drept inconstienta si nepasare , insa care lasand la o parte orice norma valabila, existenta isi accepta, sustine si alimenteaza originalitatea a ceea ce ar putea deveni banal , mult prea plictisitor pentru a mai avea vre-o relevanta existenta acelei norme bantuita de fantoma propriei inexistente.
Nebunie ca o deculpabilizare o dezvinovatire sau indiferenta care nu duce la paroxism datorita nivelului ridicat de deconectare si poate de impartialitate de deconstructivism. Apeland la metode neoficiale clasificate drept secrete de care nimeni nu aduce aminte in nici o discutie in nici o lucrare stintifica dar asumate empiric fara a avea insa habar de existenta acestor metode poate brutale poate diplomatice poate de descifrare a ininteligibilului a calamburului existential .
Se i-au in considerare mai multe variante insa la acest nivel superficial ,variante care nu ar avea fectul scontat sau asteptat nici in caz de cataclism existential major de aceea rolul genial al nebunului societal caruia nimeni nu-i recunoaste meritele si va fi vazut ca o banala entitate fara prea multe calitati devine unul esential si nu neaparat conspirativ avand posibilitatea sa-si exercite prerogativele de nebun la vedere fara a fi banuit macar de ceea ce ar trebui banuit .
In cuvinte ma scurte exprimat totul ajunge la concluzia ca oricat de greu de inteles si mai ales de aplicat sunt mormele societatii intr-o perioada a excentricitatii de factura retarda de nesupunere intr-un mod total indobitocit care nu tine seama de nici o norma de eleganta si se scufunda intr-un jeg abominabil insa ignorat de o vasta majoritate care s-ar baga cu creierii inainte pana si i-ar pierde pe undeva pe drum sau in fine nu mai conteaza , nu mai are nici o valoare ceea ce oricum nu va fi inteles , ceea ce va fi ignorat daca nu chiar blamat si injosit pana la punctul in care insasi dreptatea si orice alta valoare care tine disperat cu dintii de o prestanta morala inalta va fi scufundata in acelasi jeg furibund ce capata valente de gaura neagra sau poate de gunoierul neiertator al societatii. Un gunoier care imprastie gunoaiele si matura curatenia asfel incat raportandune la un nivel spiritual care trece de aparenta de piosenie fluturata obsesiv in fata noastra intelegem ca acolo unde ne duce curentul nu vrem sa ajungem nu ne dorim ba chiar dimpotriva putin am merge in partea opusa acolo unde probabil ca am ajunge fara prea multe costuri sponsorizati fiind de cel putin 2000 de ani de experiente de istorii de greseli si succese si de inca foarte multi ani de de existenta ca entitati vietuitoare a vietii in sine .

Teodor s-a intors cupiii. Cum ziceti? sarna' nenea Teodor Teodor TeodorTeodor Teodor ..........