Policlinica abstraca de Administrare a Durerii Divine

luni, 5 octombrie 2009

Valsul indestructibilului decor


Astern invelis suplu de pacura neconsumata pe palida foaie de hartie
Spre gloria absurdului ce culcus isi face in coltul camerei cutie
Doresc evadare spre un loc tihnit cu muzica linistita
Doresc sa stau sa ascult acea muzica tihnita
Si vreau sa-mi analizez visele in liniste
Vreau sa am timp pentru a gandi neganditul
Timp pentru a gandi gandul, timp nu pentru a face planuri ci pentru a le distruge

Digital insa percep existenta,
O vad prin prisma multor numere repetitive care imi incearca reziztenta
Cod binar pe care nimeni nu-l desluseste dar care ghideaza
Vreau sa sparg codul fiintarii bizare si sa o deghizez in beteala de craciun
Vreau sa la la la la la la pentru ami impartasi macabru puterea mandrului baston .

Murit-au multi viteji din cauze nobile in ziua in care ar fi trebuit sa moara
Ignorati total de istoria neghioaba
Zugraviti in portrete abstracte si inmonumentati necunoscut in eternul ridicol,
Onoarea demna de dispret le-a facut ocol
In care laolalta sunt toti necunoscuti
Si tra la la la la mangaierea celui mai aprig dispret
Dorit-a sa se arate semet
Zugravita maret in a liricii rime
Se va sacrifica un mistret
Jertfa adusa mandrului dispret
Si tra la la la la la la

Imaginea gastei decapitate ma duce cu gandul la sumbre masacre
Pe dealuri desarte unde gandul alearga semet spre idei incoerente,
Idealuri contopite cu firea de a fi dezamislesc funebrul plan
Pentru a imbratisa partea intregului in chip barbar
Strigandu-mi in sinea-mi
Si tra la la la la la la

duminică, 4 octombrie 2009

Teoria abstracului "Denişă"


A murit incercand sa traiasca, a murit incercand sa nu se inece, incercand sa nu sfarseasca. Dureaza de o vesnicie si sigur o sa mai dureze inca si nu pentru ca timpul ar fi nesfarsit ci pentru ca sfarsitul nu are timp pentru ca presarat cu uitare este. I se face si reclama la Tv si pe strada, oriunde te intorci numai postere mari pe care scrie multilingvistic SFARSIT. Sfarsit peste tot si nicaieri speranta peste tot deziluzie si nicaieri miraje, pentru ca totul se naruie mai repede decat poate fi reparat si in orice caz mai repede decat a fost cladit, se naruie intr-un praf imens care ascunde propriai naruire, propria disparitie. Dispari fara a sti ca dispari?
Sfarsit si nimeni nu pare a realiza, toti se plimba pe strada ca in orice zi normala vazandu-si de grijile urgente si nimeni nu pare sa observe aceasta proprie disparitie, aceasta digerare a materiei de catre materie. Mascariciul luminii umbreste tot tabloul spre a nu lasa sa fie admirat decat ceea ce el doreste sa fie vazut, Mascariciul luminii si craiasa zapezilor topite asfel ramas fara loc de munca se ocupa de mascarea adevarului in tot felul de teorii halucinante, imbraca adevarul jerpelit si zdrentaros in suba minciunii cea calduroasa si atotprimitoare. Demoni ai descompunerii isi tes planul si in acelasi timp pe toti stalpii afisele cu "SFARSIT" sunt lipite unul peste altul in manunchiuri masive intr-un decor de teatru in care toate genurile dramatice se contopesc intr-unul singur care sa-si bata joc de toata existenta.
Destramare care nu se termina fiind atemporala, destramare care se destrama pe ea insasi si tot ce poate fi destramat si rupt in bucati, jigcneste existenta iar existenta nu realizeaza penibilul in care se afla si asta pentru ca... SFARSIT.