Policlinica abstraca de Administrare a Durerii Divine

sâmbătă, 15 august 2009

Nelaloculluidemediocru


Zeitatea s-a saturat, a mancat cat a mancat si in sfarsit s-a saturat fara asi face griji de kilogramele in plus ce ar putea sa-i afecteze silueta ei perfecta. Zeitatea vrea acum sa se odihneasca, zi de sarbatoare, zeitatea si-a mancat masa de pranz si acum vrea sa se odihneasca , motiv de festin pe meleagurile creatiei, creatia se veseleste, zeitatea se odihneste, fericirea este completa, ciclul este repetitiv si in sfarsit zeitatea vrea sa se odihneasca dupa o veghe istovitoare, dupa ce s-a asigurat ca totul este in ordine si ca liberul arbitru isi face de cap.
Se pare ca zeitatea este neputincioasa, nu isi poate alege sfintii singura, dorinta ii este definita de organele superioare ale credintei si este asumata ca superlativ al ei. Zeitatea isi pierde influenta iar aparatul condus de ea este din ce in ce mai descentralizat vointa fiindu-i impusa si ii este luata puterea de decizie prin noile interpretari ale constitutiei religioase.
O tu zeitate mediocra nu mai poti sa-ti supui propia creatie si astfel esuezi la fel ca si creatia pe care in nebunia ta atotputernica ai creat-o ca sa te distruga, sa te laicizeze, sa te mediocrize. O tu zeu al mediocritatitilor carele pe noi nu ne mai vezi. Io Regele mediocritatilor din mila ta am jurat sa-ti fiu credincios pe veci si sa respect vrerea ta orice s-ar intampla. Io din mila ta si prin puterea investita de tine in mine ma declar regele mediocritatilor pentru a domni peste taramul mediocritatilor si ati slavi mediocrul tau nume pentru vecie.
Iti inchin tie acest templu mediocru aceasta casa a mediocritatilor aceasta casa a ta spre a servi scopurilor tale mediocre. Eu cel mai mediocru dintre mediocri ma inchin tie spre preamarirea numelui tau, in asteptarea mantuirii mediocre ce va aduce sfarsitul acestei lumi imperfect mediocra si va mantui toate spiritele si le va acorda fericirea mediocra vesnica. Astept venirea fiului mediocru care va fi semnalul inceputului de sfarsit mediocru si va duce spre un nou inceput mult mai mediocru.

O tu Isus mediocru coaboara de la dreapta tatalui mediocru si mantuiestene mediocritatea noastra carnala si acorda-ne mediocritatea spirituala vesnica spre care cu totii tindem

Cred intr-unul Dumnezeu mediocru
Facatorul cerului mediocru si al pamantului mediocru

duminică, 9 august 2009

Cangrena plapanda


Dorinti abstracte nefondate nematerializate in fapte
In camera obscura developez fragila faptura
Podeaua scartie sub talpile mele late
Imi pierd gandurile in noapte
Ascunse sub ceata grea de-o stranie factura.

Minutele trec pe rand
Iar umezeala patrunde in camera mea obscura
Afara geme un pom plapand
Pe strada neiluminata
Iar pe maini sunt uns cu pacura

Creatia ciudata ce pe masa se materializeaza
Sta stingher m-analizeaza
Sub lunimita abstracta a unei lumanari deja terminate
ce lumineaza colturile infundate.

Si ploaia incepe incet afara
Perturband imaginea si asa neclara
Iar eu simt cum tencuiala cladirii incepe incet sa cada
Pe aceea strada macabra.

Dorinti abstracte nefondate nematerializare in fapte
Neinduplecate capete ce de pe umeri nu pot fi taiate
Plamadesc macabra intamplare
Ce ne duce spre iertare
Iar diforma aratare parca a crescut mai mare.

Ranced


Intuneric contopit cu zarea flamanda nonsiluetica, nimic nu distingi nimic nu vezi numai aproximezi. Bajbai prin intuneric in speranta ca ceea ce cauti o sa gasesti ceea ce-ti doresti se va implini si se va adeveri. Nu nimeni nu este vinovat si toata lumea impartaseste acelasi sentiment insa majoritatea nu-l constientizeaza.
Aer curat tragi in piept dar de vazut nu-l vezi numai ca ii simti prezenta inghetata si simti nevoia sa-l imbratisezi pentru al incalzi pentru al face mai prietenos. Nu poti si nesiguranta te cuprinde incepi sa tremuri, spre stele iti indrepti privirea. O lacrima vantul ti-o sufla de pe fata si nu vrei sa crezi dar trebuie sa crezi pentru ca acolo unde te aflii nimic nu poate fi mai inspaimantator decat nesiguranta momentului urmator, trebuie sa te concentrezi trebuie sa fii atent pentru ca acel calm te nelinisteste.Te intorci in toate directiile dar acelasi intuneric invaluie peisajul umed in descompunere. Umezeala iti patrunde prin haine, iti ajunge la piele te infioara dar negresit nu te poti opune nu poti sa faci nimic si nici nu vrei sa faci nimic. Singurul lucru pe care ti-l doreste este sa dormi sa dormi si sa te trezesti atunci cand totul va fi clar totul va fi mai primitor mai placut caci nu mai suporti si nici nu mai vrei sa mai suporti.
Cea mai clara nuanta de negru, cel mai intunecat negru, intunericul pe care nici lumina nu-l poate patrunde nu vrea sa-l patrunde sa-l alunge pentru ca ii este frica de el. Incepi sa tremuri si nimeni imprejur sa vada, iti este frig si nimeni imprejur sa te incalzeasca, singuratatea intunecata ca o vrajitoare a disperarii te imbratiseaza si tremuri. Tie frica, tie frig? Nu stii nu mai poti sa stii pentru ca gandul te-a parasit, propia ta judecata s-a inspaimantat si te-a parasit, a fugit si te-a lasat neajutorat in acel nicaieri in care te afli. Instinctele te-au parasit iar inima tzie gheata , tremuri ,tie frig si nu poti sa faci nimic, nu stii sa faci nimic, esti ud si nu stii sa te usuci, esti speriat si nu stii sa te calmezi.


"Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre."

joi, 6 august 2009

Nici pe departe atat de difuz


Vorbim de intuneric si il exprimam prin simbolism, ne dorim intuneric si il interpretam prin postmodernism.Vedem intunericul si nu il intelegem, nu vrem sa-i vedem adevarata valoare si il interpretam in sens negativ. Cel ce gazduieste raul cel ce ivaluie in mister orice nelegiuire si trece in nestire orice actiune ar putea sa produca fiinta umana la adapostul sau.
Ne temem de el si ii atribuim o incarcatura negativa pe care de fapt venerabila fiinta umana o produce prin propia existenta, rau imprastiat si difuzat tot de perfida ei prezenta. Imparte valoarea dupa bunul ei plac si isi cauta tot timpul vinovati care sa nu fie ea insasi pentru ca valorile umanismului si neoumanismului si neo neo umanismului sunt din ce in ce mai acceptate de parca fiinta umana este un mecanism ce nu poate niciodata sa dea gres si nu se scufunda niciodata in mazga nedreptatii niciodata nu imbratiseaza n calea perfidului "intuneric", intotdeauna blamat intotdeauna desconsiderat.
Daca iti atribui tu singur valoarea ajungi sa ai exact atata valoare cat iti corda ceilalti si cum se tinde spre egoism mereu vei primi inapoi mai putina recunostinta decat ai dat si tot asa in ordine direct proportionala inversa , cu cat mi putin cu atat mai putin si tot asa. De unde si pana unde metafore si epitete cand toata lumea are prerea ei care in propria viziune conteaza cel mai mult in comparatie cu restul, oricat de stupida ar fi fiinta cu acea parere. Un fapt este cert prostia nu este masurbila dar este cert ca este multa data fiind proportia de fiinte cu putine circumvolutiuni ce le intalnesti la fiecare colt de strada, trecere de pietoni,piata etc etc.
In consecinta adevarata valoare nu poate fi decat inecata in aceasta maree a nonvalorii si idiotiei crancene ce se gaseste la tot pasul. Ca marfa ar avea un pret destul de scazut avand in vedere ca cerere nu exista dar oferta depaseste orice limita inchipuita sau impusa.
Este foarte greu sa distingi adevarata valoare in aceasta masa hidoasa de moluste aproape necuvantatoare desi este paradoxal, dat fiind numarul lor mare exasperant de mare acum se intelege de ce valoarea este greu de gasit. Cum prinzi un pestisor de aur intr-un ocean plin de pesti care teoretic toti ar trebui sa fie de aur? In nici un caz momindu-l ca pe soarece cu cascaval sau ca pe un peste obisnuit, cu rame.

duminică, 2 august 2009

Criogenica lista a durerii (prostia nu il doare pe cel prost ci pe noi restul )


Bombastic va intitulati anonimi, cei ce poarta crucea dreptatii si ii strigmatizeaza pe cei ce lumina nu o vad, nu vor sa o vada si in ignoranta lor necucerrnica indaznesc sa va sfideze. Imprastietorii anonimi de dreptate au pornit inca de la formarea primei particule imediat dupa Big bang. Procesiunea lor mortuar-o funerara continua si va continu infinit in penumbra a ceea ce ei nu stiu ca reprezinta, organizatia a carei membri se cred dar care nu exista aflandu-se in antiteza cu ceea ce dreptatea reprezinta si minimum de decenta intelectuala.
Gandind prea departe si9 interpretand lucrurile pe dos sigurul lucru pe care ar putea sa-l produca la nivel intelectual al fi o "suvita" continua de saliva intr-unul din colturile sau chiar in ambele colturi ale diformelor orificii. Cavalerii nonimi ai distrugerii intelectuale sau ai cum sa propagi lipsa de caracter, acest ordin hidos al celor ce sunt niste nimicuri intamplatoare si isi duc existenta morbida in parametrii inacceptabili pentru neinnitiatii ordinului. Masca si-o pun pe chipul lor lipsit de expresia inteligentei si pornesc ofensiva impotriva celor ce in ignoranta lor produc totusi ganduri coerente. Este trist pentru ca acest ordin siniostru al Cavalerilor anonimi nu numai ca este numeros dar este si in crestere, ordin care nu dispune de o organizare ierarhica de fapt care nu dispune de nimic din ceea ce o organizatie oculta ar trebui sa dispuna. Resursele sale sunt nelimitate in domeniul prostiei si nonsensului si absolut nici o fiinta cugetatoare nu i se poate opune cu sanse de reusita reale. Mizerie umana generalizata inspre acolo se tinde iar tabloul devine din ce in ce mai sinistru si mai innegurat Pentru ca aceasta za din lantul evolutiv tinde sa se extinda la toate nivelele lantului transformandu-l intr-o funie, acea funie care va curma prin spanzurare zilele inteligentei, zilele valorilor si va creea poate zombiul perfect, adica zombiul care se va care-si va vedea implinita menirea numai atunci cand nu va mai exista farama de gand inteligent in nici un colt al magnificului univers.
Se tinde inspre acolo si inspre acolo se va ajunge caci nelimitate sunt puterile prostului care nu se loveste de bariere precum : bunul simt, penibilul situatiei, rusinea etc .
Intunericul masiv ne invaluie incetul cu incetul iar lumina ii poate opune numai o slaba rezistenta, o slaba opozitie pentru ca incapabila este sa invinga aceasta plaga care incetul cu incetul devoreaza si devoreaza pentru a creste si9 creste pentru a invalui si invaluie pentru a nimici.